Nu știu să mă descriu. Nu am lucruri prea interesante de spus. Îmi plac norii. Da îmi plac. Mi s-a zis ca am devenit obsedată de ei. Si ce? Rezist sa stau o zi întragă să-i privesc. Imi plac pentru că mereu se schimbă. Sunt în continuă mișcare. Iar apoi dispar. Se evaporă. Eu cred că sunt la fel. Căci ce este viața mea? Nu este decât un abur.. care se arată puțintel și apoi dispare.. (Iacov 4:14) Nu dețin controlul vieții mele. Nu dețin controlul vieții blogului meu. Scriu pe acest blog pentru că... Chiar de ce scriu? Scriu pentru că îmi place să scriu. Scriu pentru că m-am obișnuit să scriu. Scriu pentru că am ceva de zis. Scriu pentru ca nu vreau să tac. Scriu pentru că vreau sa-mi păstrez o amintire a tinereții mele. Nu stiu cât am să scriu. Dar vreau ca ce scriu să rămână amintire. Poți să-ti imaginezi că ai facut o poză unui nor (abur) oarecare? Ei bine, gândește-te că aceea poză este amintirea a ceea ce ai trăit atunci, caci norul nu mai este, si nu va mai exista altul la fel. La fel si blogul meu, este o poză, o imagine plină amintiri din ce-am trăit cândva. Când mă gândesc la un nor îmi vine în minte ceva sensibil, fragil, trecător, instabil...Îmi vin în minte eu.
Toți cei care aveți nori prin preajmă, uitați-vă în sus și faceți-mi cu mâna, căci eu privesc în jos și vă salut. :D
hey bubu, ce mai faci? :)
ReplyDeleteMJ.. :D
ReplyDeletehai ca iti raspund.. sau sa nu iti raspund?..
ba da, iti raspund... (acuma dupa ce mi-ai atras atentia ca mi-ai scris de cateva zile...)
Eu sunt bine... Multumesc Domnului... [ce raspuns scurt :))..]
:))
ReplyDeleteadevarat ca e scurt.
dar nu prea cuprinzator :P
Mada, uite ce spune Biblia: "Domnul umbla in furtuna si in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui."
ReplyDeleteTu, acolo sus in nori, esti la picioarele LUI! >:D<... Nu vrei sa ma iei si pe mine? :)