M-am gândit la acest lucru și când am primit provocarea, și când am râs și când am plâns și înainte să adorm și atunci când m-am trezit, iar acum m-am pus serioasă să scriu gândurile mele și aici.
Începusem să mă gândesc la faptul că, dacă aș fi o persoană nemultumită, I-aș da Lui totul înapoi, doar pentru faptul că acel lucru nu mă multumește.
Pe de-o alta parte, mă gândeam să Îi dau frica și vinovăția cu care mă confrunt cate odată. Credeam că I le-am dat deja, dar se pare că I-am dat doar câteva procente și nu 100%.
Într-un final, cred că I-aș da CREIONUL meu... mi-am dat seama că țin prea mult la el, pun un preț prea mare pe el. Adică dacă îl am, îl folosesc și dacă nu îl am pur și simplu rămân cu gândurile în minte sau le pierd, pentru că fără acest creion nu le pun repede pe o foaie... Știu, greșesc, dar acum vreau să Il dau, să nu mai fac diferențe între un simplu instrument de scris...Sau, dacă stau bine să mă gândesc... poate aș putea semana cu el (creionul)... Scrie cât are mină, eu scriu cât sunt inspirată, doar că la mine se termină repede "mina"...
-.... Ok, Mădă, ai plecat de la subiect. Mi-l dai sau nu?
-Ți-l dau... :)
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!