Si am aflat ca intr-o zi un baietel intreba tare curios pe tatal lui de ce elefantul, cat este el de mare nu scapa din lanturile care il tin legat la circ.
Tatal sau nu a stiut sa ii raspunda cu exactitate de ce elefantul nu pleaca de acolo.
Pentru ca nimeni nu stia sa ii acorde un raspuns corect, baiatul si-a luat gandul de la aceasta intrebare si isi amintea de ea doar cand mai gasea pe cineva care intreba acelasi lucru: De ce Nu scapa elefantul din lanturi?
Dupa cativa ani a gasit pe cineva care i-a raspuns la mare lui intrebare si raspunsul a fost urmatorul:
Elefantul, cat este el de mare, nu scapa pentru ca a fost legat cu lanturi de cand era foarte, foarte mic.
Atunci baiatul a inchis ochii, si-a imaginat cat de greu i-ar fi fost elefantului sa rupa lanturile, pentru ca era foarte mic. Si-a imaginat cum micul elefant incerca sa iasa din lanturile grele si cum a adormit obosit, pentru ca nu a reusit cu nici un chip sa iese de acolo.
Si-a imaginat cum acest elefat s-a chinut atat de mult incat intr-o zi s-a resemnat, a acceptat ceea ce pentru e era adevarat, a acceptat neputinta sa. A acceptat sa ramana acolo, in acele lanturi, fara ca mai apoi, cand este deja mare, sa mai incerce sa rupa lanturile.
Are in registrul sau si in amintirile sale, neputinta pe care a simtit-o cand era mic. Cel mai rau este faptul ca nu a mai verificat registrul de atunci si nu a mai incercat sa rupa lanturile. Nu a mai incercar de atunci, niciodata puterea sa.
Noi, traim crezant ca nu putem face multe lucruri doar pentru ca o data incercand sa facem ceva nu ar reusit si de atunci a ramas in amintirea noastra, la fel ca la elefant: "Nu pot... Nu Pot si niciodata nu voi putea."
Incepem sa credem acest lucru fara ca mai apoi sa incercam sa facem acel lucru din nou.
Avem promisiunea ca Putem Totul in Hristos care ne intareste! :)
Elibereaza-te de lanturi, tu nu esti un elefant!"
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!