16/04/2011 - Între 9/11 seara... nu știu exact ora, dar oricum nu începuse meciul între Real Madrid și Barcelona...
Mă sperie scârțâitul leagănului la o oră ca aceasta, dar chiar și așa continui să mă legăn. Printre frunze se ridică luna. Privesc cerul, e senin. Stelele nu mă mai sperie, indiferent că mă privesc neîncetat. Leagănul de lângă mine se mișcă... și-mi place să mă gândesc că un înger se leagănă lângă mine. Îmi ține companie. (Au, tocmai a căzut un păianjen pe telefon...:D Gata l-am aruncat, nu l-am omorât) Închid ochii. Îl ascult pe MWS cântând „Let It Rain”... continui să mă legăn și mă gândesc automat la o ploaie cu picuri adevarați: Dar cum? De unde? Ploaie din stele? e prea senin să se ivească o ploaie... Sau?
Mă ridic și merg spre pustiu, acolo unde nu există nici frunze nici copaci, care să se interpună între mine și cer. Nu am nevoie de o altă lumină care să îmi lumineze pașii... luna e suficientă, și stelele sunt mici ochi deschiși și plini de strălucire. Totuși și stelele și luna, sunt așa de sus, așa de înalte...
Toata ziua m-am gândit azi, la cât de gelos e Dumnezeu... Chiar Cuvântul Său declară că El este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos. Dar cred că îmi place mai mult cum sună în engleză: For the LORD your God is a consuming fire, a jealous God. Deut. 4:24
Mă învârt fără să îmi iau ochii de pe cer. Văd carul mare și multe alte stele... luna și lumină... Mă învârt de parcă aș căuta ceva, dar oare ce-mi poate da luna? Ce pot primi de la stele?
Pe langă scârțâitul leagănului ruginit, parca locul acesta așa de pustiu mă sperie, imi dă fiori. Sub razele lunii, se aude cum latră câinii și ma retrag pentru că adie vântul și îmi este frig... frig nu neaparat frică.
Nu-mi spune că poți rămâne indiferent/ă când asculți melodia asta.. noaptea sub cer senin și într-un loc pustiu... unde ești doar tu și cerul...
Nu-ți dă fiori?.. ei bine, mie da. :)
Next post: Falsă Eclipsă de Lună
~ M
Mă sperie scârțâitul leagănului la o oră ca aceasta, dar chiar și așa continui să mă legăn. Printre frunze se ridică luna. Privesc cerul, e senin. Stelele nu mă mai sperie, indiferent că mă privesc neîncetat. Leagănul de lângă mine se mișcă... și-mi place să mă gândesc că un înger se leagănă lângă mine. Îmi ține companie. (Au, tocmai a căzut un păianjen pe telefon...:D Gata l-am aruncat, nu l-am omorât) Închid ochii. Îl ascult pe MWS cântând „Let It Rain”... continui să mă legăn și mă gândesc automat la o ploaie cu picuri adevarați: Dar cum? De unde? Ploaie din stele? e prea senin să se ivească o ploaie... Sau?
Mă ridic și merg spre pustiu, acolo unde nu există nici frunze nici copaci, care să se interpună între mine și cer. Nu am nevoie de o altă lumină care să îmi lumineze pașii... luna e suficientă, și stelele sunt mici ochi deschiși și plini de strălucire. Totuși și stelele și luna, sunt așa de sus, așa de înalte...
Toata ziua m-am gândit azi, la cât de gelos e Dumnezeu... Chiar Cuvântul Său declară că El este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos. Dar cred că îmi place mai mult cum sună în engleză: For the LORD your God is a consuming fire, a jealous God. Deut. 4:24
Mă învârt fără să îmi iau ochii de pe cer. Văd carul mare și multe alte stele... luna și lumină... Mă învârt de parcă aș căuta ceva, dar oare ce-mi poate da luna? Ce pot primi de la stele?
Pe langă scârțâitul leagănului ruginit, parca locul acesta așa de pustiu mă sperie, imi dă fiori. Sub razele lunii, se aude cum latră câinii și ma retrag pentru că adie vântul și îmi este frig... frig nu neaparat frică.
Nu-mi spune că poți rămâne indiferent/ă când asculți melodia asta.. noaptea sub cer senin și într-un loc pustiu... unde ești doar tu și cerul...
Nu-ți dă fiori?.. ei bine, mie da. :)
Next post: Falsă Eclipsă de Lună
~ M
in parc se lasase inserarea... iar discul auriu al lunii, stralucea peste toata intinderea de copaci, aruncand umbre ciudate pe alei... iar in pomul cel mai apropiat de banca mea, se auzea o vrabiutza ciripind din cand in cand... dintr-o data se lasa o liniste de mormant pretutindeni...mai apoi, dintr-un desis se ivi o vulpe speriata, adulmecand cu botu-i ascutit imprejurimile... ea veni, se opri la cativa metri de mine, ma privi cu ochii ei sticlosi pretz de cateva secunde... apoi isi cauta mai departe de drum, disparand prin tufisuri..
ReplyDelete