Friday, May 20, 2011

Thankful

Nu-mi vine să cred că azi noapte pe lângă faptul că nu puteam să dorm, la 03:00 a trebuit să mă dau jos din pat să fac ceasul de pe perete să tacă. Nu știu dacă era liniștea cea care multiplica ticăitul ceasului sau eram eu prea nervoasă că nu puteam să dorm. În momentul în care am pus mâna pe el și l-am ridicat de pe perete, a tăcut. Nu am avut încredere că va rămânea tăcut toată noaptea așa că l-am luat de pe perete... Ce-am făcut cu el? Oare ce puteam să-i fac? Pur și siplu l-am luat și l-am băgat în dulap. M-am pus înapoi în pat... mi-a fost greu să adorm. Pentru ce? Pentru gânduri de care azi nu-mi aduc aminte. Doar un lucru nu-l pot uita. Stiu că am adormit mulțumită. Nu că am făcut ceasul să tacă, nu. Mulțumită de faptul că Dumnezeu e bun și credincios.
Am adormit cumva, nu știu exact cum, că m-am tot învârtit în patul ăsta până am început să visez chestii de cere nici nu reușesc să-mi amintesc... Total dimineață așa de greu m-am trezit... Dacă nu suna telefonul, nu mă trezeam. Telefonul, nu alarma. Alarma a sunat din sfert în sfert de ora, dar cine i-a făcut caz? Îmi pare rău că i-am mâncat creditul fetei, dar prima dată am crezut că e alarma și pur și simplu am ridicat clapa și l-am ignorat. Trebuie să recunosc că auzeam o voce zicând „Alo? Mădă, mă auzi?” dar am ignorat-o total. Credeam că visez. Abia peste un minut când a sunat iar, mi-am dat seama că soneria de la telefon nu are nici o legătură cu tonul de alarmă. Total, până la urma tot m-am trezit. Punct.
Asta am găsit aseară prin drafts... nu stiu exact când am scris, dar am zâmbit când am citit. Pun întrebări ca un copil, doar ca să mă simt eu bine, și mulțumită.

Știi cât de mult Te iubesc?
Oare de ce întreb? Tu știi că Te iubesc.
Nu mă întreba dacă știu că Mă iubești...
Știu că Mă iubești...
Mereu reușești să mă uimești,
Iubesc modul în care mă iubești.
Iubesc momentul când m-aduci lângă Tine
Iubesc cand Te apropii Tu de mine..


Mă simt bine. Da, bine... binecuvântată este cuvâmtul cel mai potrivit. Mulțumită.
Și ce m-ar opri să nu mă simt bine?
Nu mi-e frică să trăiesc așa. Să gândesc așa. Să Te iubesc așa.

No comments:

Post a Comment

Iti multumesc pentru comentariu!