Azi. 02:04 și eu nu dorm. Sting lumina. Ridic cortina. Mă acomodez în patul meu. Închid ochii. Deodată aud vocea unui copil zicând: „mama... mama... mama...” Deschid ochii brusc și-i ațintesc pe peretele ce îl am în față. Se cunoștea că copilul tocmai se trezise. Speriat și aproape plângând el coninua să strige: „mama... mama...” dar mama lui nimic... Nu a venit să vadă ce se întâmpa și atunci copilul a început să o strige puțin mai tare: „mama vino... mama vino... mama vino!” dar mama lui niciodată nu a venit... În cele din urmă copilul a încetat să o mai cheme, atunci și eu am închis ochii și am zis: „Îți mulțumesc Dumnezeule că te am pe tine și ca mamă și ca tată... Da! pentru că Tu vii și îmi răspunzi când te chem!”
Asa este. Dumnezeu nu-Si paraseste copiii! :)
ReplyDelete