Mă împiedic în orice. Fie lucruri mari sau lucruri mici. Lucruri care pur și simplu parcă mă țin pe loc. Lucruri care nu mă lasă să trec mai departe. Dar în mijlocul acestor lucruri am văzut cum Dumnezeu este lângă mine. Am învățat ca am fost chemată să trăiesc o viață în rugăciune. Am fost chemată să trăiesc o viață predată Lui zi de zi. O viață la picioarele Sale. (Și-mi place că Laura mi-a spus cândva: "Domnul umbla in furtuna si in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui.” - că eu aici sus pe nori sunt la picioarele Lui.) Am învățat că lupta se câștigă cu ochii bine deschiși și cu armele-n mână! Am văzut că nu e vreme de dormit. O viață dormită nu e viață. E o pierdere de timp. O disprețuire a lucrurilor care realmente au valoare. Ai o viață pe care trebuie să înveți să o trăieși, dar să o traiești așa cum îi place Lui. Așa cum El ne înață. O viață de birunintă ai fost chemat să trăiești. Biruință poți avea oricând, dacă rămâi alături de El. Totuși ar trebui să știi că fără luptă nu există câștigător, dar ține minte: Nu cânta victorie înainte de vreme! Iar cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă. Asta îmi aduce aminte de ce spunea un scriitor despre faptul că El a spus că cerul și pământul vor trece, dar Cuvântul Lui va rămâne. La o primă vedere, parcă nu are nici o treabă cu tema, dar acesta ridica-se o întrebare pe care singur și-a răspuns-o:
Care a fost Doamne cuvântul Tău? Dragoste? Bunătate? Cuvântul Tău a fost: Vegheați!
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!