Cu Domnul spre Golgota - sambata

[...]

Sambata...
si norii-n fulger gem pe varful Capatanii
spre mormantul trist se-ndreapta arhireii
si batranii...
si pecetile pe piatra le astern cu-ngrijorare
poate-acuma o sa aiba, in sfarsit, o sarbatoare!

Ucenicii-n deznadejde plang cu greu indurerarea
mai amar ca toti isi plange inca Petru lepadarea.

La mormant de doua laturi stau de straja pazitorii
prin cetate fara grija chefuiesc rastignitorii
fericindu-se caci iata e-n mormant "Rasculatorul"
La Caiafa-n veselie si in cantec e Soborul
Inima li-e multumita, implinita li-e placerea
- Numai ceva tainic spune: se apropie-nvirea!

...Este noapte inca...cerul e senin si plin de stele
Petru undeva mai plange amarat cu lacrimi grele...
la mormant glumesc soldatii,
luna scapata spre mare,
Dar deodata-un fulger cade,
flacari tot vazduhul pare,
si-mbracat in foc de soare
un arhanghel se coboara
zbor pecetile-ntr-o parte,
piatra-n alta parte zboara -
ca trasniti cad pazitorii tremurand pierduti de frica:
- cu Isus Biruitorul viata noua se ridica!

E mormantul gol, caci Domnul inviat-a cu marire
ne-a schimbat intunecimea pe vecie-n stralucire,
A-nviat Mantuitorul pus alaturea cu furii
s-a-mplinit in clipa asta, taina scriselor Scripturii.
Fost-a judecat de lume,
Cruce grea I-au dat sa poarte,
cuie I-au batut in palme,
omoratu-L-au cu moarte,
pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceti in cale, -
Insa n-au putut s-opreasca slava invierii Sale.

Cati nu s-au luptat de-atuncea
sa-L ingroape sub vreo glie
si pecetile sa-I puna iar deasupra, pe vecie?
- Insa chiar de-a fost pe Cruce
si-apoi pus sub piatra rece,
chiar de-au inceput calaii plini de fala a petrece,
- cand ei nici nu gandeau
atuncea au ramas cu totii de-ocara:
de sub lespezi Rastignitul a-nviat iesind afara.

Au fost multi si fi-vor inca cei ce sa-L omoare cata,
dar inchis sa-L tina nimeni n-o sa poata niciodata,
ca nu-i om
si nici putere sa-L ingroape pe vecie
El, Isus Biruitorul,
biruie in veci si-nvie.

Traian Dorz