Totul e așa pustiu. Se-aud ecouri, traficul din zare se aude. Pot să-l văd, e aproape pustiu, nimic nu mai mișcă. Doar norii pictează astăzi cerul negru în culori. Roșu și alb. Nu pot să dorm, cerul mă strigă. Nu vreau s-adorm. Știu cerul mă așteaptă. Totul parcă e un joc. Norii roșii înving, nu îi poate oprii nimeni. Ținta lor este să acopere tot ce este negru. Un nor alb stă neclintit pe cer. Peisajul parcă te-n fioară... E sambătă dimineață. Unde sunt toți, unde ești Tu?... Totu-n mine după tine strigă... Ah, Te-am găsit... Îmi ridic ochii spre cer, Te văd, ești Tu.
Ne mai vorbește oare răstignirea, în secolul XXI, într-o țară unde mulți nici nu mai cred în existența Ta, unde nu se mai pune atâta preț pe suferința Ta?
Cerul e la fel, e roșu... Departe sunt de ceas, dar linistea nopții lângă mine îl aduce. Atmosfera se încarcă, nu mai e doar cerul în trei culori si ecoul mașinilor de pe autostradă ci și ticăitul regulat al timpului promite ceva. Promite să treacă repede... promite să-L aducă pe Rege la noi.
Mă las cuprinsă-n Tine, în dragostea Ta și-adorm sub roșul cer.
03.04.10
03:42h
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!