Da, aceste cuvinte plus imagini si invitatia la Plopu 24 mi-au atras atentia intr-un mod special si m-au facut sa imi dorsc foarte mult sa ajung la Plopu 25 in 2009. Am inceput sa refuz orice tabara, conferinta sau iesire de tineret ce se ivea prin Spania la vremea acea. Pentru orice invitatie raspunsul meu era: "Nu, multumesc, Eu vreau la Plopu. Vreau sa merg in tabara in Romania"
Asta se inampla cam din noiembrie 2008... si prin credinta am ajuns in vara lui 2009 in tabara Plopu, editia 25 unde tema taberei era "Lupta-te lupta ce-a buna!"
Mi-am amintit ca am scris ceva despre Plopu 25 dar a ramas acolo, in umbra. Astazi am redeschis sertarul cu dcumente si iata ca am gasit gandurile mele scrise anul trecut la sfarsitul lui august.
"Zile de neuitat s-au petrecut la Plopu de-a lungul anilor. Si iata ca prin Harul lui Dumnezeu a ajuns sa existe si astazi acel colt verde, unde cu putin timp in urma s-a tinut Plopu 25.
Imi amintesc de drumul spre tabara, cand cu mari emotii si cu lacrimi in ochii priveam drumul si ne apropiam tot mai mult de acest colt verde. De ce emotii? – Nu stiu, dar stiam sigur ca nu voi pasi acel loc doar pentru ca era o mare dorinta a mea, ceva imi spunea ca acolo este locul unde Dumnezeu vroia sa lucreze la inima mea. Acesta era locul si momentul pregatit pentru a lua decizii. Acesta era „Plopu meu”, primul meu Plopu, prima mea tabara.
Am putut vedea cum Dumnezeu a fost acolo chiar de la inceput. Si cand a fost inaugurarea am putut vedea cu totii acest lucru, atunci cand ne-am ridicat ochii spre cerul albastru si am vazut Mana lui Dumnezeu peste noi, desi era sub forma de nori, am stiut ca doar El putea sa ne arate atat de clar ca este cu noi. Din nou, ca ca in fiecare an, iarba, muntii, norii, cerul, raul, vantul, razele de soare, toate intonau imnul taberei. Anul acesta „Am sa lupt” era imnul teberei Plopu 25 ce impreuna cu natura l-am intonat si noi.
Cand deja incepeam sa ma relationez cu persoane care deja le cunosteam virtual, emotiile incepeau sa treaca. Dar senzatia acea de „Wow, sunt la Plopu!” am avut-o in fiecare zi.
Emotii au fost si in ziua de joi, chiar din primele clipe ale dimintii cand am iesit din cort si am simtit iarba uda si razele de soare ce cu greu treceau printre norii grosi incercand sa dea un pic de nuanta culorilor verzi din imprejur. Stiind ca timpul nu sta pe loc, iata ca a venit momentul sa construim scena. :) Stiu ca aveam emotii doar cand priveam acele 25 de scari, desi inca mai lipsea sa le acoperim cu acele materiale, galben si rosu. Daca imi crestea inima cand pur si simplu piveam acele scari, imaginati-va ce a fost in imima mea cand la sfarsitul zile scena era gata.
 |
| Colț de scenă, loc plin de emoții și sentimente |
Se poate sa lupti si se poate sa castigi!
La Plopu25 am invatat sa Lupt!."
Ca sa inchei vorbind despre plopu 25 pot spune ca imi amintesc cand Mitrut zicea ca primele doua zile vor trece mai greu iar incepand de miercuri, joi vor inepe sa se scurga din ce in ce mai repede. Zilele au inceput sa treaca si tot mai mult ma acomodam cu ambientul de tabara. Imi amindesc cu darg de ploile de la Plopu si chiar ma bucuam ca ploua pentru ca eu le priveam ca ploi de binecuvantare. Imi doream,ca toti sa inteleaga acest lucru. In nici un moment nu am zis „off.. de ce ploua?... tabara nu mai are farmec daca ploua...” „ar fi fost mai bine sa fie numai soare”. Eu una am fost incantata de acele zile ploioase de la Polpu, de care imi voi aminti mereu, pentru ca ele au fost planuite de Dumnezeu sa cada peste noi chiar in acele zile. Desi poate pentru unii a fost un motiv ca sa nu se bucure de acele momente, Dumnezeu stia exact rolul acelor ploi, ceea ce este ingaduit de El si face parte din planul Sau, se intampla „SÍ o SÍ” (DA sau DA)!
Vor urma ganduri recente despre Plopu 26...
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!