Cuie

Astăzi am să vă scriu despre un copil mânios, sau despre „Un niño con mal carácter” cum spun spaniolii.
Acest copil se mânia foarte repede din orice lucru și mereu trebuia să acționeze conform mâniei lui și să se exteriorizeze foarte repede. Era foarte ciudat să-l vezi râzând și foarte rar zâmbea pentru că mereu era nervos și suparat. Așa că, de fiecare dată el trebuia să se certe cu cineva sau să spargă ceva, să rupă sau să facă orice îi statea în putință, doar un lucru bun nu reușea să facă...
Intr-o zi tatăl său a venit la el cu un ciocan și o punguță plină de cuie și i-a zis:
 - Uite fiule, de fiecare dată când, dintr-un motiv sau altul, ești mânios și simți nevoia să te cerți cu cineva sau să-ți exteriorizezi mânia, iei acest ciocan și bați cate un cui în ușa.
Așa a și facut copilul, de fiecare dată când își pierdea răbdarea bătea cate un cui în ușă. A ajuns într-un timp destul de scurt să umple acea ușă de cuie.
Când a văzut că nu mai are loc pe ușă a mers și a vorbit cu tatăl său și el i-a zis:
 - Fiule, acum, pentru că nu mai ai loc în ușă, de fiecare dată când vezi că aporape îți pierzi răbdarea și reușești să îți controlezi mînia, scoate câte un cui din ușă.
Acum copilul încerca să își controleze mânia, iar de fiecare dată când reușea, scotea câte un cui. După mult timp de autocontrol, copilul a reușit să scoată fiecare cui din ușă și a mers din nou la tatăl său să-i spună despre faptele lui.
Cu capul plecat, copilul i-a spus tatălui:
 - Tată, mi-e rușine acum de mine, pentru că ușa a rămas gaurită din cauza mâniei mele.
 - Vezi tu fiule, - răspunse tatăl cu o voce blândă - ușa aceea nu va mai fi niciodată la fel. Când te cerți cu o persoană și îi spui ceva ce o rănește, îi provoci o rană ca aceasta și de fiecare dată când îți pierzi răbdarea, poți lăsa cicatrici așa cum vezi  pe ușă. Nu mai contează de câte ori îți ceri iertare pentru faptele tale, pentru că cicatricile rămân. O rană verbală, doare la fel de mult ca una fizică.

Din această întâmplare și noi și copilul am învațat câte ceva. Dar este foarte important să ținem cont că Dumnezeu este cel care vindecă, repară și aduce în bună stare, și rănile noastre și acelea pe care noi le lăsăm în cei din jurul nostru.