Erai Tu, era privirea Ta, erau cuvintele Tale, care mă chemau în fiecare dimineață.
Erai Tu, era zâmbetul Tău, cînd mă trezeam, când intra soarele zilnic la geamul meu.
Chiar dacă nu Te cunoșteam, de atunci întelegream că,
Erai Tu, știu...
Cel care m-a protejat când mi-am pierdut direcția și mă îndepartam de dragostea Ta.
Erai Tu, știu...
Cel care m-a ridicat, ma pus pe poalele Sale și mi-a restaurat inima.
Erai Tu, eu nu întelegeam, Cel care cu iubire, ca să mă atragi la Tine, îmi răneai inima.
Erai Tu, eu nu știam, atunci când am trecut prin deșertul acela Tu îmi erai compania.
Mă ghidai cu Mâna Ta, Bunule Păstor.
Erai Tu.
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!