Dormi daca mai poti!

Imi imaginam ca noaptea asta o sa fie o noapte cat de cat linistita, dar nu e asa, pe langa faptul ca la 1 eu o faceam pe bucatareasa inca, m-am si pus sa dorm cam tarziu. E drept ca am scuza. Plec in Antequera (Malaga) la conferinta si imi pregateam mancarea pentru drum. Drum lung. Ore multe. 800km. Bagajul e gata. O parte din mancare e gata. Mai lipseste sa trimit o melodie ca totul sa fie in totalitate gata si sa pot dormi. Cate ore? Cate au ramas. De la 2 la 5 dimineata se doarme bine, nu? Sa vedem. Ma pun in pat si nu pot sa dorm in nici un fel. Cipri inca mai are de aranjat mici detalii la bagajul lui, asa ca la 03:00 el vine si imi aprinde becul in camera. Chiar ma uitam la ceas si ma gandeam: Wow, 3 fix, pot sa dorm 2 ore? Termina Cipri ce are de facut si pleaca. Oh, nu. A lasat becul deschis. Na. Mai dormi, acum! Stau 5 minute si ma cobor sa-mi inchid becul. E prea tarziu sa strig dupa el si sa-l chem inapoi. Ma pun inapoi in pat. Ma linstesc, inchid ochii si parca cumva, cumva vine si somnul.  Sigur pot dormi linistita? da.... bineinteles ca nu. Cand aproape sa adorm, galagie: Boom! Boom! Boom!  Aaaa! S-a cutremurat si blocul. Dechid ochii brusc si unicul lucru pe care mi se opreste privirea este aparatul de lumina care este bagat in priza de langa usa de la bucatarie. Shoc! M-am speriat. Am paralizat de frica. Am inlemnit. Am intepenit timp de cateva minute. Nici sa clipesc nu am mai putut. Ce s-a intamplat? Sincer? Primul lucru ce mi-a venit in minte a fost ca vecinii de sus, marochinii,  s-au luat la bataie si se dau cu capul de usi... Oare? Asa din senin? Nu se poate. La 3 noaptea, cand e linistea mai draga? Ce le-a venit? [Nu rade! suna amuzant, dar nu e!] Vocea care inca tipa imi este cunoscuta. E clar. Vecina. Vecina de vis-a-vis cu noi a patit ceva. Se aude apoi vocea unuia dintre copii ei strigand-ul pe un altul: Joan! Joan! Joan! Vecina inca se vaita. Asta spune tot. Ea a cazut. Inca in minutele in care nu puteam sa ma misc de speriata ce eram, de aude o voce speriata strigand: Ce faci? Ce faci? Hei, hei... Ce faci? M-am speriat si mai tare. Moare vecina? Nu vreau. Imi este prea draga. O aud apoi zicand: Nu pot sa ma misc! Nu pot sa ma misc! Becul din camera de la Ciprian se inchide brusc si monitorul de asemenea. E clar.. s-a speriat si el. Camera lui e chiar langa usa de la intrare. Urca vecina de jos si amabila intreaba daca poate ajuta cu ceva, dar vecini ii multumesc si ii spun ca se descurca. In cele din urma se mai linisteste ambientul. Atunci m-am miscat si eu si am reusit oarecum sa ma ridic din pat. Vin in camera la Cipri si il vad asezat pe pat cu capul in maini? Oare cine s-a speriat mai tare? Ce e drept e ca mama, tata si Gabriela nu au auzit nimic. Au dormit linistiti.
Acum, dormi daca mai poti! Eu una nu am mai putut dormi. Cipri da. Si uite ca am preferat sa scriu. Acum pot pleca la drum linistita? Sper ca drumul sa fie linistit. Macar drumul. 8 ore de drum. Sa vad cat pot dormi pe masina.