Cu acest gând mi-am început devoționalul pe 22/04/2011 în conferință.
Era o dimineață plină de apă.. norii parcă plangeau fără consolare. Lacrimi mari, picături infinite...
Când plouă așa... ce frunză rămâne uscată...? Care frunză din copac rămâne neatinsă de apă? Cu noi este la fel... Ce copil a lui Dumnezeu rămâne fără binecuvântări, când El își trimite binecuvântările ca ploaia. Care copil rămâne neatins de măcar o picătură? Ce copil rămâne fără să atingă binecuvântările lui Dumnezeu?
De ce am ales să scriu tocmai acum este pentru că așteptam ploaia... și știam că va veni...
Chiar acum, aici plouă foarte tare... fulgeră și tună. Îmi place ploaia... pentru că este vorba de nori... Fără nori nu este ploaie.
Sursă poză: www.clouds365.com
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!