Friday, May 27, 2011

Prea tragic să fie...

Foto: Jesús Rodríguez
 Era o zi ca toate celelalte, totuși puțin diferită. Pe această stradă se circula mai mult decât normal. Toată lumea mergea grăbită într-o singură direcție. Nimeni nu știa ce se petrece acolo. De ce toți merg în acea direcție și de acolo nu se întoarce nimeni...?
Un peisaj de apus cu raze calde ce avea să se transforme într-un ambient trist și iluminat doar de farurile mașinilor, odată cu sfârșitul zilei. Sara și pietenii ei - care mergeau în aceea direcție - s-a gândit să oprească pe o stradă perpendiculară cu aceasta, să vadă de ce toți merg înapoi și nimeni nu merge înainte... Oare ce a fost în capul tinerei, ca să oprească mașina în mijlocul străzii?
Ceva se petrecea acolo, dar ce? Într-un final o mașină, o singură mașină s-a întors - erau părinții Sarei. Erau foarte speriați, foarte preocupați și încercau în orice fel să-i anunțe și pe ceilalți că acolo se petrecea ceva oribil... „Să nu mergeți acolo” - au strigat părinții. Au oprit mașina pe strada principală și au început să anunțe, să facă semn conductorilor să nu meargă în acea directie. Vă puteți imagina groaza, teama și tristețea de pe fața lor? Nimeni, nimeni nu-i ascultau. Parcă nici nu erau acolo... Neliniștea creștea... De pe strada perpendiculară Sara făcea semn unei motorete ce se îndrepta spre strada principală ca să nu meargă la stânga, dar în zadar. Motoristul a ieșit de pe stradă înainte să ajungă la Sara și a luat-o pe câmp exact în acea direcție. Direcție greșită. În timp ce Sara era lângă mașină strigând după motorist, o mașină ce venea cu viteză din partea dreaptă a străzii principale a intrat pe strada perpendiculară și... Boom. Viteza era prea mare, nu s-a putut face nimic. Mașina s-a izbit frontal în mașina Sarei... De ce? Pe celălalt sens erau toți prietenii tinerei, atunci ca să nu dea peste toți, conductorul nu a putut decât frâna, dar în zadar. În clipa în care cele două mașini s-au izbit, mașina Sarei a fost aruncată la câțiva metri distanță... Sara care se afla lângă mașină a fost aruncată de asemenea la pământ. Sara?! Sara!? Sara?! Da, Sara a căzut inconscientă la pământ. Impactul a fost prea dur. Toți au început să țipe... Să alerge spre ea. Un lucru era clar: nu o puteau mișca prea mult, dar mătușa ei a început să tragă de ea, crezând că doar a leșinat sau că se juca așa cum Sara obijnuia să facă, dar...nimic. În momentul în care au văzut că ceva chiar nu este în regulă și în jurul capului ei creștea din ce în ce mai mult o baltă de sânge toți au înlemnit. Atunci Sara a deschis ochii, și râzând a dat să se ridice, crezând că le-a putut face o glumă, prefăcându-se moartă... dar imediat ce a văzut sângele în jurul ei a căzut inonscientă la pământ....
Căzătura ei a scos un sunet atât de puternic încât m-am trezit în mijlocul întunericului, în camera mea, în patul meu, in mijlocul nopții... Eram speriată și mă gândeam că ar fi prea tragic să fie... real. Și prea real să fie un vis. 

2 comments:

  1. Imi place foarte mult sa citesc... si uneori sa scriu... e foarte trist atunci cand intalnesc povestiri despre persoane ce au trecut prin incercari tragice....:(:(:( dar totusi stiu ca de la fiecare persoana in pate, avem cate ceva de invatat... Imi place felul tau cum redactezi totul in pagina si cum te exprimi... si tind sa cred, ca ai un talent deosebit si innascut, in privintza asta...Te incurajez sa continui ... Be blesss (Samm)

    ReplyDelete
  2. Mulțumesc Samm, :) mereu m-ai încurajat.
    Cât despre ce am scris aici, nu a fost decât un vis, din care m-am trezit atât de îngândurată încât am zis să-l scriu. :D

    ReplyDelete

Iti multumesc pentru comentariu!