„...Mă simt prea gunoi
Știi? Eram doi
Acum sunt singur și poezia plânge ploi...
Încet mă pierd printe foi
apoi printre voi mă pierd
și pierd din vedere pozitivul gândidu-mă la nevoi...”
„...Știi? pe culmi am mers mile
și milă cu milă mi-am plâns de milă mie.
Pe drum am scris file
și filă cu filă am strâns aceași poezie.
Am plâns destul, acum ea îmi plânge mie
îndepărtează negrul, versul învie,
văd cerul, privesc spre Hristos
găsesc misterul
și acum mă odihnesc în armonie....”
Auzi muzica?... de aici nu mai scriu că îmi place toată și mă învelește într-un profund sensibil, și-mi dă parcă un șut și mă trimmite înapoi pe nori, acolo unde sunt aproape de cer.
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!