E lumea mea

Se reflectă plăpând
în lacul tremurând
fiinșa-mi,
desenând norilor
cercuri.
Zbor rândunele,
râd copii,
E lumea mea,
întarzii mult până-ai să vii?
Se reflectă-n apă
iar scântei
din raze de soare,
e-o luptă cu frunze,
cu zmei.
Privesc în oglindă
privesc și-o ating
și-abia atunci văd
cum chipurile noastre
ușor ni se sting.
Se uită la mine oameni,
copii
eu râd și-s fericită
căci într-o zi tot ai să vii.