...să ai un zbor înalt

„Zbori prea jos pentru nivelul la care ești chemat să zbori.” Mi-a venit acest gând în minte într-o zi când veneam de la școală și în drumul meu era cât pe ce să mă izbesc de o rândunică, sau să se izbească ea în mine. Am zâmbit văzând-o zburând așa de jos... Nu știu de ce, dar nu mi s-a părut prea normal. Adică da, dacă stai și te uiți la o rândunică, ea niciodată nu are un zbor monoton, toată ziua zboară cu viteza de colo-colo și fără să aibă cine să o oprească.

Când am zis „Zbori prea jos pentru nivelul la care ești chemat să zbori.” automat apoi m-am gândit și la noi oamenii... câți dintre noi suntem sub nivelul la care Dumnezeu ne-a chemat să fim? Dacă zbori prea jos nu o zbori bine niciodată, mereu o sa fie ceva de care să te izbești, sa te lovești, ceva care să stea în drumul tău. De ce să rămâi la același nivel, când știi că poți să ceri mult, și să primești mult? Nu e nimic mai prețios decât să te retagi în locul tău secret și să te rogi, să stai de vorbă cu Tatăl tău, cu Dumnezeu. Acolo să mergi flămând, să ceri și să primești, să vorbești și să taci, să asculți. Să plangi, să râzi, să zâmbești, acolo să întelegi...  să lași de la tine, să dai... să aștepți, să mori și să traiești... Acolo să închizi ochii și să vezi veșnicia, să începi să „zbori”. 
Ești chemat să ai un zbor înalt!