I woke to reality

"Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. Adu-Mi aminte sa ne judecam impreuna, vorbeste tu insuti, ca sa-ti scoti dreptatea." (Isaia 43:25-26)

What took me so long?

"Doamne, am pus stapanire pe culorile si pensulele din viata mea, si am inceput sa-mi pictez singura, scene, tablouri si visuri.
Am inceput sa imi pictez viata asa cum o visez eu... Dar visurile mele nu contin cromatica Ta... Tablourile mele sunt lipsite de lumina.
Un tablou pictat de mine nu are aceasi valoare ca unul in care compozitia, cromatica si lumina sunt perfect pictate de un Artist cu experienta.
Cat de mult Ti-am calcat in picioare visul Tau pentru mine si tot ce ai Tu pregatit pentru viata mea.
Cat de mult am pus stapanire si pe creionul si pe radiera care-mi scrie faptele in carte...
Oare ce ar citi frumos lumea din cartea vietii mele?
Oare ceva bun ar invata?
Oare ce exemplu le mai dau celor din jur?
Atat de mult gresesc si atat de rau imi pare de comportamentul meu, caracterul meu, nemultumirea mea, pentru ca stiu. Tu nu ma vrei asa!"

Nu, cu siguranta Dumnezeu nu ne vrea asa. Dumnezeu nu asteapta de la noi sa ne luam viata in propriile maini si sa ne jucam cu ea de-a traitu', doar pentru ca avem libertatea de a alege sa facem bine sau rau.
Daca ne trezim la realitate ne vom linisti inimile inaintea Lui, in orice ne osandeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si cunoaste toate lucrurile. (1 Ioan 3:19:20)
Dumnezeu ne poate da zilic noi motive de a trai; mai mult ne da o viata noua.
In cuvantul Sau, Dumnezeu, de multe ori vorbeste despre iubire si iertare. Dumnezeu ne iubeste mai presus de greselile noastre.
Daca suntem constienti de greselile noastre, sa nu le tinem in inima, ca ea sa ne condamne.
Sa mergem la Isus. El asteapta. A platit deja pentru tine si pentru mine.