Asa deci, de dimineata mi-am luat zborul spre nori si am decis sa-mi fac culcus in puful lor. Plutesc pe nori la maxim, sa nu incerce nimeni sa ma dea jos. In loc sa ma coborati, de ce mai bine nu urcati si voi? Lumea se vede diferit de aici, din punctul acesta de vedere.
Trece un avion pe langa mine, in viteza lui ma ia dupa el si ma rostogolesc prin aer, dar aterizez tot pe un nor si... ha! n-am cazut... Se anunta ploaie? Nu mi-e frica, nu ma atinge ploaia.. pentru ca niste aripi mari sunt deasupra mea.. Mai vin pasari si zbor pe langa mine, ma joc cu ele. Se canta frumos aici. Aud batai din aripi. Alerg, sar si zbor de pe un nor pe celalat. Rad. Am aripi, poti sa crezi?
Zborul acesta imi da o senzatie de libertate impresionanta. Ating norii si simt vantul in fata... De unde atata bucurie? De ce zbor? De ce nu as zbura? Cine ma opreste? Nimeni. Azi sunt libera. Spune-mi cine merge cand stie ca se poate zbura? Astazi aleg sa nu mai merg. Astazi aleg sa zbor. Daca vreau sa zbor, zbor. Daca pot sa zbor, zbor. Si stiu, cu cat mai sus zbor cu atat mai mult va durea cazatura, dar cine a zis ca va trebui sa cad?
Aici, in nori, sunt mai aproape de cer, dar nu sunt suficient de sus ca sa vad stelele din alta perspectiva, de aceea nu am sa ma opresc aici. Vreau sa ajung acolo sus, sa vad cum arata stelele vazute din cer. "Da-mi mana sa zburam mai departe. Arata-mi cum se vad stelele din cer!"
Incepeti sa zburati si voi mult! Limita este doar credinta voastra...
P.S. Nu ma intorc pe pamant. Cine vrea sa comunice cu mine sa urce sau sa trimita un porumbel mesager.. :))
~Mada
No comments:
Post a Comment
Iti multumesc pentru comentariu!